Chrina

Altfel spus, oamenii care trăiesc pe spinarea altora, sau şi mai direct profitorii. Personal e categoria ce o displac la maxim.

Ca povară, spectrul în care pot fi incluşi cei din această categorie e destul de vast; pot fi o povară financiară, emoţională, socială… Mânaţi de interese, aleg cu grijă obiectul de care vor depinde. În general zgârciţi cu ce e al lor, vor fi adevăraţi risipitori cu ce-i al altora. Sunt în genere copii cărora părinţi le repetă refrenul : abia aştept să te însori / măriţi să scap de tine. Sărmanii oameni, încă nu ştiu că în loc de a scăpa se vor mai pricopsi cu unul, apoi alţii mai mici, şi uite-aşa povara continuă. Nu sunt deloc nişte sărmani care merită compasiune. Cu puţin inters şi iniţiativă s-ar descurca de minune singuri, dar e mai simplu să depinzi mereu de cineva. La o adică de ce să iei tramvaiul când X are maşină, de ce să îţi cumperi singur o pizza, dacă Y e la masă şi tu crezi că are mulţi bani ca tine, de ce să îţi revii din căderea sentimentală când Z e suficient de puternic să te consoleze şi încurajeze, de ce să îţi cauţi singur un job când Q are o poziţie bună şi îţi poate pune o pilă… Exemplele ar putea continua, dar nu mai sunt litere în partea asta de alfabet.

Ştiu că îi recunoaşteţi uşor. Sunt atât de mulţi încât modul lor de viaţă aproape pare normal. Cei ce sunt în categoria “profitori financiar” se vor plânge mereu de cât de greu le merge, vor admira excesiv avantajele financiare ale celorlalţi ( vor fi mereu în jurul celor ce o duc financiar mai bine ca ei). Ba mai mult, mereu alţii vor fi responsabili pentru neajunsurile lor. Prin atitudini vor încerca să te facă să te simţi vinovat de ce îţi merge mai bine, de ce ai o maşină mai bună… Sunt nişte neajutoraţi sau cel puţin aşa vor să fie priviţi. Nu fac nimic să le fie mai bine, asteaptă pomana, o priemesc ca pe ceva cuvenit. Ajung să creadă si ei că sunt victime, si nici in ruptul capului nu se văd nişte poveri pe care alţii le duc cu greu în spinare. Tipuri de meserii total incompatibile cu felul lor de-a fi: cele administrative. Îşi vor administra lor lucruri ce nu le aparţin.

Mai sunt apoi oamenii poveri emoţiomale. Sunt negativişti, frustraţi în esenţă. Îşi plâng mereu de milă, vesnic sunt neiubiti, nebagati in seamă, nevizitaţi, necăutaţi. Dacă li se întâmplă ceva, nu isi revin nici singuri, nici repede. Au nevoie de puterea altora şi asta nu pentru că nu pot, ci nu vor… E mai simplu să trăieşti pe spinarea sentimentelor altora. E un mod de a atrage atenţia asupra ta speculând bunătatea şi prietenia celorlalţi. Sunt oamenii care te fac doar să te simţi vinovat pentru orice neajuns suferit de ei, şi la fel ca poverile financiare nici cele de ordin sentimental nu vor să se schimbe. Lângă ei te simţi prost de eşti fericit, zâmbetul pare un sacrilegiu… ei sunt marii trişti, victimele tuturor.

Povara socială… Oameni nemultumiti de tot ce se întâmplă ca mod de viaţă. De job de exemplu, nu caută să îl schimbe pe al lor care nu îi satisface, dar se ţin scai de unul mai ajuns. Aceşti oameni doresc să avanseze în carieră pe baza de pile cunoştinţe şi relaţii, să fie cumva traşi în sus de urechi în domeniu profesional.

Oamenii povară sunt singura categorie depsre care nu voi spune nimic de bine. Poate că au scuze sau explicaţii pentru ceea ce sunt, dar toate pălesc. Cum se manifestă ? Arată o prietenie obositoare şi greu de înţeles. Te şi miri de unde a izbucnit… Te apreciază la maxim, te fac să te simţi important, să le plângi de milă.

Atenţie… povara grea. Dăunează grav… bzunarului, sentimentelor. Dacă te-ai pricopsit cu una, de orice fel, dă-o jos! Se va descurca, stai liniştit. Va găsi un alt spate care să o poarte.