Tom Sawyer

tom-sawyerCitiţi sau recitiţi Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain. E leac pentru descreţirea frunţilor în  zilele ploioase de august şi nu numai. Iată un fragment ce face cât toată reclama:

Mătuşa Polly încearcă în mai multe feluri să îl scoată pe Tom din starea de apatie în care se adâncise. Comandă un medicament numit Moartea durerilor. Tom după ce se împotriviseşte o vreme, se resemnează acceptând medicamentul mătuşii pe care îl turna într-o crăpătură a duşumelii.

” Într-o zi, Tom tocmai dădea crăpăturii porţia de doctorie, când se apropie de el motanul cel galben al mătuşii, torcând, privind cu jind linguriţa şi rugându-se să-i de şi lui să guste.

Tom îl preveni:

– Mă Peter, să n-o iei, dacă n-ai neaparată nevoie.

Dar Peter îi dădu a înţelege că avea neaparată nevoie.

– Eu zic să te gândeşti bine.

La care motanul răspunse că se gândise bine.

– Ei , dacă vrei cu tot dinadinsul, ce să-ţi fac, să-ţi dau, ca să nu zici că-s zgârcit, da’ dacă nu ţi-o plăcea, să n-ai nici o pretenţie: cum îţi aşterni, aşa dormi.

Peter încuviinţă cu un miorlăit. Tom îi căscă gura şi-i vărsă pe gât „moartea durerilor”. Peter sări în sus de doi metri, scoase un strigăt sălbatic de luptă şi se năpusti val-vârtej împrejurul camerei, pocnindu-se cu capul de mobile, răsturnând glastrele cu flori şi făcând o harababură nemaipomenită. După asta, se ridică pe labele dinapoi şi începu să umble ca la paradă cu capul într-o parte, strigând sus şi tare nepotolita-i bucurie. Apoi iar o zbughi, dând de câteva ori ocol camerei, răvăşind şi nimicind totul în cale. Mătuşa Polly intră tocmai la timp pentru a-l vedea executând câteva salturi duble, scoţând un chiot puternic de adio şi zburând prin fereastra deschisă, cu rămăşiţele glastrelor de flori după el. Mătuşica încremenise în prag, privind nedumerită pe deasupra ochelarilor. Tom se tăvălea pe jos, prăpădindu-se de râs.

– Tom, ce naiba are coiotul ăsta?

– De un’ să ştiu eu, mătuşico? îngăimă Tom printre hohote de râs.

– Doamne sfinte! De când sunt eu, n-am mai văzut una ca asta. Da’ ce-o fi având?

– Habar n-am, tuşă Polly, aşa fac pisicile când sunt vesele.

– Nu zău, aşa fac?

Acum Tom desluşi în glasul mătuşii ceva care-l neliniştea.

– Da, tuşică. Adică, aşa mi se pare.

– Daa, aşa ţi se pare?

– Îhî…

Între timp mătuşa se aplecase, iar Tom o pândea cu atenţie plină de îngrijorare. Când ghici ce o preocupa, era prea târziu.”  …

Restul, în volum! Lectură plăcută!

Anunțuri

Un gând despre „Tom Sawyer

  1. zolika

    FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIINNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s