Nu să-ți faci prieteni e greu, ci să-i păstrezi ! Pentru început e suficient farmecul personal. Apoi trebuie să investești, să ierți, să împlinești așteptări care, nu știu cum, dar mereu sunt croite cu un număr mai mare. Iar apoi, când simți că te sufoci în atâtea condiții, te retragi într-un colț de gând să-ți aduni iar sufletul risipit (acel sărman suflet al tău de la care mulți așteaptă, și puțini dau înapoi). Când te reîntorci, unde ți-s prietenii? S-au dus, s-au supărat, s-au dezamăgit, cumva ai reușit să-i trădezi.
… multe mărăcini amare risipite prin zile goale!
Chrina 
no, şi tu…acum vrei şi soţ perfect pt. tine şi prietenii perfecte…ce e mult…e mult…
cât despre…toţi vor totul de la noi sau ce-i mai bun în noi…greu