Cu ce dulciuri ne răsfățau bunicii

Ce frumoase erau vacanțele la țară ! Vremurile în care bunicul și bunica încercau să ne intre în grații împlinind toate dorințele, că deh, să ne fie drag să stăm cu ei o vară-ntreagă!

Vă mai amintiți de bomboanele de lapte?! Nu acestea fine, ce se găsesc prin magazine, frumos ambalate, ci acelea de pe vremuri care se vindeau la vrac. Acelea, ce sunt responsabile pentru dantura noastră de azi, că pe vremea aceea părinții și bunicii ni le cumpărau, să avem, că doar eram cuminți. Îmi amintesc și acum, cum bunicul,când termina de lucrat la vreun om de prin sat – că el avea cai și era foarte căutat în perioada muncilor agricole-, ne cumpăra câte-un cornet plin de bomboane, și apoi începea truda noastră în a le separa. Cornetul era din ziar ( așa se dădea la cooperativă- magazinul din sat) și nimeni nu se gândea că e neigienic. Le punea pe masa din casă, și noi nepoții, după ce le separam, că tare erau lipicioase, luam câte una ziua-ntreagă până dădeam gata. Alteori, ne aducea biscuiți. Minunat răsfăț! Hârtia galben-portocalie a biscuiților de Carei anunța un conținut atât de tare  nu-i puteam consuma fără lapte. Dar, ingeniosi cum suntem, am descoperit că dacă-i lăsam în apă așa ambalați, erau mult mai buni decât înmuiați câte unul. Alteori, bunicul ne aducea de la târg turtă dulce. Era răsfățul suprem. În formă de inimioară, sau păpușă, glazurată cu roz și alb, o savuram măsurând atent cât mănâncă soră-mea, ca să îmi rămână mie ultima și să-i fac poftă. Și eugenii, multe eugenii, și ciocolată cu rom iar uneori , nuga!

Bunica nu ne cumpăra dulciuri. Ea ni le făcea! Ceaiul de zahăr ars dimineața, clătite ( sau scoverzi, cum le spunea ea), gris cu lapte, sau deliciul cel mai mare, moșocoarna în cuptorul de pâine- un fel de prăjitură cu prune culese neaparat de noi si coapte pe foaie de varză, au rămas inegalabile în amintirea mea. Degeaba încerca mama cât era anul de mare să ne facă și ea din preparatele bunicii, gustul ea diferit. Și ne era dor de vară și de vacanță, și de bunica și de cornetul de bomboane de lapte ….

Ce s-a mai schimbat vremea. Copiii mei nu vor avea amintiri despre bomboane, căci, ca una pățită, nu le-am dat, iar din fericire, nici nu le plac. Nu vor avea amintiri nici de la țară, deoarece bunicii lor trăiesc la oraș. Lor nu le va fi dor de aceleași lucruri, căci, da! s-au schimbat vremurile!

Anunțuri

4 gânduri despre „Cu ce dulciuri ne răsfățau bunicii

  1. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (08.07.2011) « România Evanghelică

  2. chrina Autor post

    Nu ştiu cum sunt acelea, dar sună bine!
    Sora mea şi-a amintit şi de „mierea răsucită”, un fel de acadea albă în formă de spirală …

    Răspunde
  3. alexandra

    hehe..ce vremuri..pe mn bunica ma rasfata cu „bombonele de la bacau”;)) sau asa le numeam eu..erau niste dropsuri colorate…roz, albastru, galben ,verde,albe..etc.erau micute ,sferice. si ma mai intreb dc am probleme mari cu dantura..

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s