Cuvinte

Cuvintele  nu pot tămădui ce ele singure rănesc.

Spuse, oricât le-ai tălmăci sau îmbuna, nu le mai poți lua înapoi, rămân. Cuvintele sprijină sau doboară; alteori te înalță pe aripi de speranță spre un ”eu” mai bun. Odată ce au rănit, oricât ar plânge, doar ele cuvintele nu pot șterge tristețea. Ah responsabilitatea celor ce le spunem!! Oare când vom învăța să lăsăm cuvintele noastre să fie viață, adevăr?! Să zidească și să încurajeze.

Cu acestea pe inimă, piesa următoare completează armonios gândurile mele de acum.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Cuvinte

  1. Robert

    „Oare când vom învăța să lăsăm cuvintele noastre să fie viață, adevăr?! Să zidească și să încurajeze.” – aplicat e si mai practic 🙂

    Răspunde
    1. chrina Autor post

      Drept e.În școala lor, a cuvintelor, rana nu e mai mică dacă falimentul aplicării se întâmplă mai rar.
      Ar fi de preferat, atunci, tăcerea?:)

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s