Arhive pe categorii: A fi sau a nu fi … ?!

A fi sau a nu fi … român ?!

2231260270_327213e1cb1Indiferent de vot, suntem. Cel mai urât mi se pare modul în care cei plecaţi din ţară de câţiva ani se dezic de naţionaitatea lor, de parca toată ereditatea ar fi ştearsă prin noua cetăţenie cu mândrie câştigată. Ce înseamnă a fi român? Care e definiţia ce ne-o aplicăm? Am primit zilele trecute în email o serie de trăsături „specifice” românilor, scrise în engleză însă. Erau un fel de norme „definitorii „pentru  noi de la cei ce datorita adresei  consideră că au depăşit naţia ce i-a produs. Ironia e că ei, mai mult ca oricare alţi români se definesc după listă. Dau mai jos paste câteva:

You grew up on liver sandwiches…. and thought that was normal.You make your own noodles.You had to share a room until you were 21.Everything you eat is savored in garlic and onions.You try and reuse gift wrappers, gift boxes, and of course aluminum foil.You arrive one or two hours late to a party – and think its normal.All your children have nick names, which sound nowhere close to their real names.You know someone with 20 kids.You talk for an hour at the front door when leaving someone’s house…..

Cei interesaţi au lista completă aici .

Nu doresc să devin nici sentimentală, nici extremistă, nu doresc să fac politică  şi nici nu voi face… Nu îmi plac lucrurile mediocre nici oamenii mici. Nu închid ochii, nu pretind că  a mă naşte aici e cea mai mare onoare ce mi  s-a făcut, dar nici nu mă revolt nu mă leapăd. Ne avem cerşetorii pe străzile Europei dar şi savanţii prin unversităţile ei. Între aceste două extreme cu plusuri şi minusuri, revolte şi mulţumiri ne situăm noi, românii. Muncim conştiincios sub privirea şefului şi tragem chiulul când nu e de faţă, dar ne deschidem uşa şi aşternem masa cu ce e mai bun pentru musafiri. Privim cu jind la capra vecinului dar tot în propria bătătură se află cei mai gustoşi mici, cele mai bune sarmale. Da fiecare pădure îşi are propriile-i uscături. De-ar fi să cuantificăm proverbul am ieşi mai avantajos să numărăm pomii verzi. Dar chiar şi aşa. Suntem români… prin prisma cărei extreme ne definim?! Nu vă îndemn la nici un soi de mândrie patriotică, vă îndemn doar să răspundeţi la o întrebare, cea iniţială reformulată: a fi sau a nu fi român RESPONSABIL ?! Ei?

A fi sau a nu fi… romantic ?!

Discutabil, nu? Simt iz de crini în cameră, primiţi luni, aşa fărăr motiv de la „el” unicul, şi votez pentru da! Să fie romatism dom`le, de ce nu? Aşa greu o fi?! M-a cucerit scriindu-mi poezii, florile sunt deci bine venite. Oricând. Şi, cu o singură excepţie cunoscută de mine, fetele visează la gesturi romantice. Şi pentru această excepţie am o explicaţie, prietenul ei nu e romantic, deci ce opţiuni ar avea?! Dar oricât de tare aş vota „pro romatism”, el trebuie să vină natural, normal aşa ca zâmbetul sau încruntarea, planificat devine artificial şi neveridic. Desigur nu toţi se nasc cu o predispoziţie spre acest domeniu, dar nici scrisul nu ne e predispoziţie din născare. E şi el învăţat şi fiecare şi-l însuşeşte într-un grad mai mare sau  mai mic de lizibiltate.  Astfel şi latura romantică se dezvoltă prin exerciţiu, ideea  e să o luăm pas cu pas, să nu ne apucăm a scrie versuri  înainte de a cunoaşte tot alfabetul, ca să rămân în termenii paralelei de mai sus. Nu buchetele de flori , nici diversele tipuri de stihuri sau rimă te fac romantic. Nu valoarea lucrului împachetat şi dăruit, nici bogăţia cinei de la lumina lumânărilor… nu! Romantismul poate cuprinde gesturi mari sau mărunte, poate fi o tăcere, o privire, o plimbare…. Dimensiunile exprimării nu determină valoarea lui. Romatismul porneşte din interior şi  e un altfel de a spune „te iubesc”! Un fel foarte uşor de perceput pentru fete. Adevărat! Băieţii au mai puţină nevoie de el pentru a se şti iubiţi, şi prea des îl învaţă pentru  o cuceri pe „ea” şi îl uită destul de repede. Cine nu a auzit reproşuri de neveste gen:”ei, când îmi făcea curte ce romantic era…” Şi uită ele că au rolul lor, că romatismului i se răspunde cu romantism… Deci, eu zic, A FI romantic! E mai frumos totul aşa!