Arhive pe categorii: În mintea copiilor

„Meteo”

Natalia, fiica mea de 3 ani jumate, în drum de la grădi într- zi noroasă:

– Cine o furat soarele? De ce nu e pe cer?

Poposim pentru puţin în parc profitând de efectivul complet al familiei şi de apropierea acestuia de domiciliu. Pe hilinta rotundă, stând culcată pe spate, Nati simte pe pielea ei un strop, concretizarea „ameninţării” lui B. că „vine ploaia” . Exclamă intrigată:

– Mi-a căzut o bucată de ploaie în cap!

pe silabe

Duminica seara, după grupă, se laudă care mai de care cu ce a realizat. Raissa se făleşte cu o cutie viu colorată, în vreme ce Nati cu un ou „pictat” cu carioci.

– Mama, de unde are Nati un ou? Au la grupiţă o găină?

………………………………..

O vizită la bunici, Nati hrăneşte orătăniile din ogradă care de dragul ei au fugit în celălalt capăt. Sătulă să le fugărească peste tot, apelează la vorba-i dulce

– Găina, găina, hai să papi porumb! Porumb delicios pentru tine, hai că nu îţi fac rău. De ce te temi?

eu de colo:

– Se teme că o faci supică.

– Găina, nu te teme! Nu îţi fac supică!

……………..

Tot în sat, Raissa vede o cloşcă, bunica îi explică fenomenul: din ouă vor ieşi puişori… etc. Mai târziu, întreabă:

– Mama, dacă fierbem un ou de sub cloşcă, fierbem un puişor?

…………..

Activităţile de la grădiniţă se continuă acasă, drept urmare Raissa îmi silabiseşte toată ziua, toate cuvintele. Meşteşugul se deprinde iute şi de mezină, care silabiseşte şi ea:

– Zam-bi-lă! Are trei silabe, asa-i mama?

După ce încuviinţez, o întreb câte silabe are numele ei.

– Tot „tlei”.

– Păi, cum trei? Na-ti! Are două, vezi?

– Mama, de ce două? Tu crezi că eu sunt mică?!

Atac la iarnă!

Precum Alecsandri la Mirceşti, şi eu în această dimineaţă priveam pe fereastra rezistentă la temperaturi scăzute (conform reclamei) cernutul fulgilor cu gândul că nu are cum să ţină o veşnicie.  Dau deşteptarea copiilor, şi aduc zăpada ca argument pentru a deschide ochii. Raissa, care din ianuarie aşteaptă primăvara are soluţia:

– Mama, o să arunc toata zăpada la gunoi. O să o culeg pe toată şi o să o arunc să nu mai fie. … Şi gheaţa o să o sparg, dar nu cu mânuţa să nu mă doară.

(mai târziu, în drum spre grădiniţă … )

– Mama, şi zăpada de pe maşini o s-o arunc, dar te rog să vii cu mine când o voi culege, să nu mă calce vreo maşină. Dar pe cea de pe şosea mai bine o lăsăm acolo, se va topi ea… decât să păţim ceva…

Deci, cine e sătul de iarnă, să binevoiască să dea fetei o mână de ajutor!

De la Raissa citire :)

1. Discuţia despre bătrâneţe

(ziua Prinţului meu drag, la potrivit de cadou cu Raissa)

– Mama, tata creşte mare?

– Nu, Raissa, e mare destul.

– Aşa credeam şi eu. Atunci îmbătrânşte. … (pauză de gândire) … Mama, doar oamenii căsătoriţi îmbătrânesc?

– Nu, toţi oamenii îmbătrânesc.

– Dar mama, de ce îmbătrânesc oamenii?

– … ( pauza mea de gândire) … Îmbătrânesc pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu: întâi suntem mici, apoi creştem, îmbătrânim, mergem în cer. Acolo nu va mai fi nimeni bătrân.

– Mama, dar în cer vom fi tineri şi noi şi chiar şi cei care vin după noi pe pământ?

…..

2. Afirmaţie:

– Mulţumesc mama că m-ai născut tu! Să ştii că îmi place foarte mult de tine. Şi mulţumesc că m-ai născut acum şi nu când ai fi bătrână.

– Dar de ce Raissa? Dacă aş fi bătrână nu  m-ai mai iubi?

– Ba da, numai nu te-aş mai atinge. … Mi-ar fi frică să nu mori.

3. Măsura iubirii ei

– Mama, te iubesc cât toate jucăriile mele.

(a doua zi)

– Mama, te iubesc mai mult decât toate jucăriile şi lucrurile mele, … cât cerul!