Arhive pe categorii: Nonclasificat

Raissa :)

IMAG1845_1_1

– Raissa, de ce nu asculți?

– …..

– Când vei fi mămică vei avea un copil care nu te va asculta deloc.

– Mama, tu de ce nu ai ascultat-o atunci pe mama ta ?

***

Raissa nu prea dovedește tact când vine vorba de lucrurile care nu-i plac. Nu-i place să îi împletesc părul sau să o întrerup din joaca ei pentru a ne încadra în program, la o adică, și își manifestă verbal nemulțumire. Ba chiar are contra argumente la orice i-aș motiva eu. Obosită să-i aud smiorcăielile îi spun:

– Voi începe să vorbesc și eu ca tine, să vezi cum e!

– Lasă mama, nu trebuie. Sunt convinsă că voi avea un copil exact ca mine, voi vedea atunci cum e. Nu trebuie să văd de două ori. Vorbește-mi tu măcar frumos!

Prețuim ce are preț

Lucrurile pentru care nu suntem dispuși să plătim un preț, nu le vom prețui nici dacă le primim pe gratis. Vor fi  sacrificate cu prima ocazie ce se ivește. Indiferent cât de importante sunt, dacă în sistemul nostru de valori nu ocupă un loc de seamă le vom risipi, sau schimba într-un troc ieftin. 

Neschimbătoare, ea, vremea

Image

Iată peisajul care mi-a urat în zori ”bună dimineața! ” Aș fi vrut să răspund, ”Bună dimineața, primăvară”, dar mi-a înghețat în alb salutul pe buze.

Alb dincolo de cuvinte, de anotimpuri şi dincolo de aşteptări . Alb dincolo de optimism. Pur si simplu … alb! Indiferent cât am protesta, sau am dori, vremea îşi continuă imperturbabila cursul ei. Şi acesta e rece şi alb. Rămâne doar ca primăvara să o păstrăm în suflet, şi să nădăjduim că va da pe dinafară şi razele ei vor chema un alt alb în pomi, unul parfumat…

Nu mai e schimbătoare vremea. E statornică, albă şi rece. Dar ştiţi ceva? Până la urmă tot vine primăvara, că nu se poate altfel.

A fost 2012

A fost un an tare frumos. Mă uit la el şi mi-i drag, acum că a trecut. Fără a fi fost ușor  căci văd în el atâtea lucruri pe care nu le-aș fi ales ori planificat vreodată, m-a făcut mai tare. Fiecare lucru câștigat m-a lămurit că nimic bun nu se merită, ci totul e o favoare. Fiecare lucru avut pentru o vreme și apoi pierdut mi-a reamintit vremelnicia noastră, și mi-a arătat ce contează cu adevărat. Anul 2012 a fost plin și frumos ca o poveste, care odată încheiată nu mai cere nici o modificare.

Familia mea a fost cea mai mare bucurie în 2012. Soțul meu și prințesele îmi sunt cele mai scumpe comori.

În anul 2012 am avut înfrângeri în domenii în care mă credeam tare și biruințe unde nu mi-aș fi  imaginat. A fost un an care a schimbat, sau mai corect, care m-a schimbat. A fost un an în care Dumnezeu a rămas aproape când oricine altcineva a plecat.

Anul 2012 a fost! Îl las în urmă și mă uit la el doar să nu-i uit lecțiile,  știu că 2013 va fi mai bun, știu că va fi mai fericit! Și sunt sigură de asta pentru că mă uit cu încredere la Acela care nu m-a dezamăgit vreodată.

La mulți ani tuturor!

Și o melodie așa de început de an:

Decembrie

Ați observat și voi ritmul acestei luni?

Amețitoare zile parfumate se-nvârt cuminți spre sfârșit. Ah, nu! Nu spre acest sfârșit al lumii, ci spre sfârșitul de an care e o certitudine tot mai aproape de noi. Sigur că o zi are tot 24 de ore, dar parcă minutele se scurg mai repede.

Cât de frumos e an de an decembrie! Printre crenguțe de brad- împodobite cu roșu și auriu de data aceasta-, pe refrene de colinde și gânduri la daruri pentru cei dragi, mă aliniez în rândul celor ce adoră Crăciunul. Sărbătoarea care-mi face inima să  cânte copleșită de atâta bucurie, Hristos s-a născut! Ce poate fi mai frumos ?!

Și ce repede trece decembrie! E ca un călător grăbit și obosit ce ne-atinge cu magia lui viața și-apoi ne lasă în prag de An nou cu nostalgii sau alte planuri. Anul nou …. Ah, ce mult iubesc și începuturile! La fiecare 31.XII mi se reamintește ca după fiecare sfârșit vine un alt început, că nu se poate altfel. Că la o adică așa e mereu, în orie alt domeniu, nu avem cum pierde ceva și sî nu primim ceva mai bun în schimb.Mă uit în urmă, așa e!

Luna decembrie… Tot desfăcându-i darurile o găsesc la jumătate.Prea ușor se trece, … iar!

:))

Ploualbastru

Ele, doua fetite de 8 si 6 ani. Eu un simplu spectator, un mediator intre lumea reala si micul lor univers.  Micuta Natasha are 6 ani si tocmai ce a avut ultima serbare la gradinita. Evident e o mica maimutica, care repeta gesturile, gandurile si preferintele surorii mai mari  Katya. Nu se sfieste sa pluseze si sa exagereze provocarile surorii sale, pe care o adora de altfel. Katya e conducatorul,  ea face alegerile cu siguranta unui om mare.

-Natasha, ce ai alege? Sa fie 36 de grade sau 120?

Natasha sta pe ganduri. Apoi spune razand: o suta douazeci, sa ma incalzesc.

– Nu fi prostuta, Natasha. Ai lua foc atunci, spune Katya tot razand, iar rasului ei cristalin i se adauga cel al surorii mai mici.

– Natasha, spune Katya printre inghitituri, eu nu o sa ma casatoresc pana laaaa treizeci sii – aici Katya e usor nehotarata. Sunt…

Vezi articolul original 298 de cuvinte mai mult

Keep it simple

Simplificarea are de-a face cu matematica,… aşa, un pic . Până la urmă tot matematic am adunat toate lucrurile şi conjuncturile între care ne-am împărţit sufletul. Şi apoi, sufletul cui merită dat ? La întrebarea această nu există un răspuns exact, pentru că, dat cu intelepciune el nu secatuieste, ba îl poţi simţi îmbogăţit. Dar cine e de fiecare dată înţelept ?
Oricum, ideea de bază e sa avem grijă sa nu tot adunăm, nici oameni, nici conjuncturi. Nu ca nu sunt importante conjuncturile sau oamenii, dar să nu exagerăm. Prea mult înseamnă aglomeraţie, aglomeraţia aduce stres iar acesta costă suflet. Sa simplificăm, aşadar.
Se impun nişte criterii. In materie de conjuncturi, sa luam in calcul gândul ca nu totul depinde de noi. Dacă ceva nu se face fără, sa nu se facă. Sa cautăm a ne înconjura cu oameni pe care sa ne putem baza, pentru care nu suntem indispensabili. În materie de oameni …ei merită timpul şi preţuirea, dar cu grijă. Sa ne investim păstrând măsura. Şi daca cineva „ne-a vândut” pe un preţ prea mic, la simplificări să-l avem in vedere. Ce garanţie avem ca dată viitoare se va pune un preţ mai mare ?
Keep it simple. Ce atâta bătaie de cap ?