Arhive pe categorii: Simplu

99769730n001Prietenii mei sunt nişte ciudaţi. Cel puţin aşa se cataloghează unii pe alţii. Nu se plac deloc între ei, şi mă întreb dacă e de datoria mea să fac pace … ?!

Scuza ca acuză

Nimeni nu e perfect! Bună scuză! Soră-mea mi-a servit-o prin clasa a doua când am observat că avea câteva căciuliţe la ă lipsă în dictare. Ce e interesant e că o folosim mai des când e vorba de minusurile personale decât când vine vorba de ceilalţi. Ei ar trebui să fie, noi avem voie să nu.

Scuzele devin paravane între noi şi noi, nu aşa cum le inenţionăm între noi şi alţii. Ne ascundem în spatele lor şi nu mai facem nici un pas spre a fi mai buni. Le vom perfecţiona pe ele, scuzele. Vor deveni atât de credibile că până şi noi vom uita care e realitatea.Vom uita că am pornit târziu, va fi de vină tramvaiul, traficul pentru întârzierea noastră, de ex. Suntem foarte inventivi când e să ne motivăm.

Cum ar fi dacă am lua pauză de la scuze, să zicem o săptămână. Să nu justificăm nimic. Să nu îmbunăm pe nimeni, să lăsăm doar vorbele şi faptele să ne exprime şi ce nu reuşec ele să spună să nu continuăm prin cuvinte. Să ne facem trăirea mai expresivă cu mai puţin echivoc.

Cum ar fi ?!

… ?!

Am primit în mail săptămâna trecută acestă idee „strălucită” de a le face pe femei să  cheltuiască mai puţini bani.  Hehe! Precis a fost opera uni bărbat, dar  drăguţă încercarea. Continuaţi! Poate veţi şi reuşi!

Utopie

Sau ceva spre ce ţinteşti până ai suficientă maturitate să accepţi că lumea nu e un loc  ideal şi nici oamenii din ea, că prietenii dezamăgesc şi trădează, dar tot sunt valoroşi, şi foarte importanţi. Best friends?! E mult spus! Să fie măcar friends şi eu sunt mulţumită!

Ps. Mai caut picioare pe care sa scriu şi eu pentru o poză similară. Vreau să scriu pe româneşte, sunt mai multe litere, va dura ceva ani să găsesc. Revin atunci cu poza 🙂

Păreri … personale (?!)

În povestirile lui Beni din armată apare şi un sergent care avea obiceiul să spună Părerea mea e proprie şi personală, şi părerea mea este că …. Dincolo de exprimarea de care mă amuz ori de câte ori e amintit, sergentul respectiv spunea ceva fără să ştie: importanța părerilor personale. Păreri avem toţi, de toate culorile, în toate domeniile, mai mult sau mai puțin avizate. Singura întrebare este cât din ce credem şi afirmăm e rezultatul gândirii noastre şi că e influența altora, a mass-media de exemplu. Unii vor spune că fără o oareşcare influenţă nu ai cum. Fie! Dar dacă ar fi să gradăm această influenţă, ce cote ar avea? Mai facem efortul de a cunoaşte, şi apoi a afirma opinia, sau preluăm judeacta gata formulată de alţii. Aşa face o extremă, importă fără a analiza judecăţi, în vreme ce alţii, pleacă urechea la ce spune lumea doar pentru a contrazice. Şi ajung să dialogheze doar prin polemici, nu din convingere ci de dragul contrazicerii.

Când părerile tale sunt luate cu împrumut au mai multe neajunsuri: nu sunt autentice, se schimbă repede, de cele mai multe ori sunt superficiale. Problema cea maimare e când nici despre noi înşine nu avem o „părere personală”, să mă exprim uşor pleonastic. Când nu ne mai cunoaştem plusurile şi minusurile şi ne vedem doar prin ochii altora, când uităm cine suntem compromitem şi ce putem fi. Deci, puţină îndrăzneală pentru a cunoaşte, puţină obrăznicie pentru a fi diferit de alte opinii, independent de ce cred ceilalţi. Şi dacă în final replica sergentului va fi a noastră, şi alţii vor zâmbi doar, cine va fi mai câştigat?! … părerea mea!

Gustul de cafea al dimineţii

Ziua de azi are un gust bun. Cred că i se trage de la cafea. Dimineţile şi-au mutat debutul mai spre zori determinând şi serile să asfinţească mai curând. Timpul scurs între aceste două repere determină dimensiunile cafelei de a doua zi. Le-am împărţit ca la haine, între S şi XXL. Azi a fost  L. Mi se pare o mărime decentă pentru statutul meu. Se mai pot face conexiuni dar mă abţin. Dimineţile cu gust de cafea sunt savuroase. Iniţial, nimeni dintre apropiaţi nu îmi împărtăşea obiceiul, dar cum mă lăudam pe atunci, eu am personalitate şi nu mă las. A scăzut numărul detractorilor, unii au devenit consumatori alţii s-au depărtat, cafeaua a rămas aceeaşi: cu gust şi  miros, fidelă în fiecare dimineaţa. Mâine vreau şi o brioşă!