…ochiul meu te-a văzut, de aceea mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă

Aceasta a fost exclamaţia lui Iov (Iov42:5, 6), a omului care a pierdut tot, dar nu a vorbit împotriva lui Dumnezeu. A insistat prea mult pe nevinovăţia lui, e adevărat, dar pentru curăţie de inimă şi sinceritate, Dumnezeu i e arată. Şi foarte interesant, nu îi dă nici o explicaţie. Şi Iov nu a pierdut puţin, ci tot! Dumnezeu nu îi spune că a fost motivul Lui de laudă în faţa lui Satan, nu îi spune că El a ştiut dinainte că nu bunăstarea sau sănătatea îi sunt motivele pt care Iov se teme de Domnul. Si ce e mai interesant, lui Iov îi mor si intrebările în prezenţa Lui. Nu mai contează de ce a pierdut tot, numai contează că lui, un nevinovat i s-a întâmplat asta, conteză că l-a văzut pe Domnul. Următorul pas e „scârba de sine” şi dorinţa de a se pocăi. Când avem acumulate prea multe întrebări, prea multe dezamăgiri, pea mult neînţeles cred că e timpul să ne deschidem ochii să îl vedem iarăşi. Să îl ascultăm şi să fim dispuşi să ne presărăm cenuşă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s