Arhive etichetă: mare

Fericirea e așa ca marea.

1Este imensă, și în albastrul ei unindu-se undeva la orizont cu cerul ți-amintește că sursa oricărui lucru bun și desăvârșit este El. Uneori fericirea e liniștită, calmă de nici n-o simți în suflet, alteori e în valuri mari și înspumate, acoperindu-te fără drept de apel, poate mai tare decât ai fi anticipat.

Ai mereu varianta de a sta deoparte, pe malul cunoscut, măsurând și cântărind fapte și evenimente și oameni. Dar dacă ai curaj să te lași de țărmul confortabil vei simți întâi sub talpa piciorului răcoare de val. Fericirea e ca marea și de fiecare dată când de copleșește cu valul ei sărat știi că ești fericit și nu mai întrebi de ce. Pur și simplu ești.

Fost!

La mare, desigur! Uite dovada, papucii mei pe litoral 🙂 Concluzii? Depinde de care. Cele bune ţin exclusiv de calitatea timpului petrecut cu dragii mei, şi aici calficativul este maxim. Celelealte… hm! Cadrul oferit de staţiunile din România este exact acelaşi ca anul trecut, ca acum doi ani. E ca şi cum timpul ar sta cumva în loc şi nici o îmbunătăţire nu ar avea cum să pătrundă pe plajele de la noi. Chiar aş vrea să scriu de bine, dar nu am despre ce: plaja e plină de mizerii, toaletele şi dușurile lipsesc cu desăvârșire, apa are prea des alege din belşug… Şi totuşi e plin. Lumea continuă să meargă la mare. La noi la mare. Unii, ca şi noi, ajung acolo printr-un concurs de împrejurări şi îşi promit ca şi anul trecut de altfel, ca data viitoare să ajungă la alternative mai civilizate. Altora le e mai comod, sau pur şi smplu ţine de obişnuinţă, nu ştiu. Cert e că dacă nu te deranjează să cureţi mucurile de ţigară din nisip înainte de a da copilului găletuţa şi lopăţica e ok. Dacă  te mulţumeşti să plăteşti o supă căreia să îi cauţi cu lupa conţinutul din meniu, dacă numeri cartofii prăjiţi din farfurie şi oricum i-ai aduna tot nu dau suta de grame, dacă eşti dispus să plăteşti 1 leu pentru a folosi toleta de la local fie că ai plătit consumaţie acolo sau nu, dacă nu te deranjează mizeria dinăuntrul toaletei la care îţi cumperi dreptul să aderi şi dacă te rişti să mergi la plajă cu sandale şi să revii desculţ, cum a păţit cumnata mea, merită să mergi la noi la mare. Nu ştiu cum e pe la hotel. Anul acesta am închiriat un apartament. Litoralul nostru e o loterie la care singurul risc e să iasă bine. Nu ştiu dacă merită asumat însă.

pa, pa eu plec la mare!

Şi o să duc şi soarele cu mine anul ăsta că data trecută între atâtea bagaje uitai să îl pun şi pe el, şi loc în potrbagaj ar mai fi fost. Ca să nu fie nimeni supărat, las şi aici câteva raze pentru cei ce nu sunt pregătiţi de venirea toamnei. Chiar aşa! Vine toamna oameni buni. Se zice că va fi caldă, vom vedea. Acum plec să văd dacă marea e tot sărată, dacă plaja tot nisipoasă, dacă răsăritul e la fel. Vreau să simt sub talpa piciorului meu valurile…Plec!