Arhive etichetă: ! Prieteni

E-aici 2014 !

ImageAșteptat ? Dorit? Planificat în detaliu? Sau …

Oricum ar fi, anul a-nceput și-n răcoarea lui Ianuarie, cu zâmbetul rămas pe chipuri de la sărbători, am pornit la drum. Un drum de 365 de zile în care ținând minte ce-a fost în trecut, să fim mai buni, mai drepți, mai fericiți, mai înțelepți. Să ne cerem mai repede iertare când vom greși Să dăm mai mult timp  celor dragi și să clădim amintiri de neuitat.

Avem un an nou nouț, numai bun pentru a fi prețuit la maxim.

Dacă am învățat vreo lecție de valoare în 2013 aceea ar fi că fericirea e indepedentă de circumstanțele cotidiene, pot fi pe deplin fericită indiferent ce se întâmplă. Am mai învățat că nu toți cei ce sunt aproape sunt și apropiați, ori prieteni. Vor pleca la prima impresie de greu. Apoi am văzut că niciodată la greu nu se termină drumul. Că de greu nu se fuge, ci se înfruntă, pentru că nu suntem lăsați nicicând să-l înfruntăm singuri.

Așa că, în 2014 voi privi în sus. Este acolo Cineva care mă poartă. Nu mă voi baza pe resursele mele și voi visa lucruri mari.

An nou fericit tuturor!

Ne complicăm …

În copilărie e simplu să-ți faci prieteni. E necesar doar să aveți predilecție pentru aceleași jocuri. Nu contează nici un alt detaliu decât disponibilitatea jocului. E cel mai simplu timp al celor mai fericite prietenii. Fetița mea se alege la fiecare ieșire în parc cu niște prietene în plus. Procedează cam așa : ”Eu sunt Raissa, ea e surioara mea, Nati. Cum te cheamă? Vrei să ne jucăm împreună? ” Veți spune că acestea nu sunt prietenii adevărate, și după unele definiții, aveți dreptate. Vă întreb doar, ce își doresc copii mai mult de atât?! Pentru ei e destul!

Apoi, în adolescență apar criterii mai sofisticate după care ne alegem prietenii: gustul în materie de aproape orice – muzică, filme, cărți, oameni, vestimentație, apoi modalitățile preferate de a petrece timpul liber, modul de a reacționa la succesul sau falimentul personal, puterea de a susține în situații dificile… Și neaparat, calitatea de a nu judeca și de a păstra secretele. Prieteniile adolescenților sunt la fel de tumultuoase ca ei. Se situează  între ”totdeauna” și ”niciodată”, și indiferent cât le-am analiza, în acea perioadă sunt foarte importante. Îmi amintesc și acum ce mult au contat prietenii mei de atunci. Enorm!

Apoi, nici nu știu cum să numesc perioada următoare … tinerețe?! E prea vag termenul. Dar fie! Tinerețea de dinainte de a te căsători. Ultima perioadă în care e simplu să îți faci prieteni.  De ce? Pentru că încă e raportul de la individ la individ. După căsătorie trebuie să existe afinități și între cupluri, adică să-ți fie ok și partenerul celuilalt, modul în care se relaționează unul la altul în public, modul în care se dezaprobă unul pe celălalt , apoi când apar și copii în ecuație, e și mai dificil. Trebuie să îți placă atât adulții cât și copiii, felul în care sunt educați aceștia … credeți-mă! Complicat de-a dreptul. Singura parte bună, care să compenseze această dificultate e, că după ce te căsătorești, nevoia de prieteni scade în intensitate. Partenerul devine cel mai bun prieten, la modul concret.  Și dacă mai sunt lucruri pe care ai nevoie să le împărtășești sunt cele de importanță medie, spre neimportant. Așa apar prietenii de ocazie…

Prietenii însă, indiferent cum îi denumim în clasificările noastre, sunt prețioși în orice etapă. Indiferent câte taine sau lucruri banale le împărtășim, locul lor în viața noastră e unic.Faceți-vă, deci, prieteni cât sunteți tineri, și apoi încercați să îi păstrați .. . Mai apoi devine aproape imposibil. Prea ne complicăm noi și toate ramificările noastre …

Oameni de gheaţă

O strângere de mână şi resimţi fiorul. Brrr. Şi zâmbetul le e rece, privirea la fel. Sunt oamenii de gheaţă, ce răspândesc un singur anotimp: iarna! Judecaţi superficial primesc sentinţa de oameni fără sentimente. Greşit! Ei iubesc, dar nu arată niciodată asta. Sau arată prea puţin. Nici supărările nu transced. Nu vor exploda niciodată în prezenţa altora. Aparenţele vor fi mereu impecabile. Lumea dinlăuntrul lor e total diferită de cea pe care o exteriorizează. Politicoşi, oficiali, reţinuţi…  Conştiincioşi, minuţioşi, fideli. Multe calităţi îngheţate de-un singur defect:răceala lor excesivă, lipsa totală de maleabilitate.  Oamenii de gheaţă nu sunt periculoşi. Sunt angajaţii ideali ai oricărei companii. Au deficienţe şi la lucrul în echipă, acceptă cu dificultate că şi alţii au dreptate. Dau impresia că sunt plini de ei înşişi. Ca prieteni, sunt păstrătorii temeinici ai tuturor secretelor tale. Deşi sunt vocea raţiunii, tot e greu să relaţionezi cu ei. Simţi uneori nevoie de puţină căldură, afecţiune pe care să o percepi altfel decât raţional... Şi-apoi, sunt atât de corecţi încât deseori vor pune regulile mai presus de oameni. Valorile practice ale cuvântului „bârfă” le sunt total necunoscute. Şi totuşi… Mă întreb ce se întâmplă de se apropie de cineva cald… se vor topi?! De tot?! Sau gheaţa lor poate stinge focul…

Eu am cunoscut un om de gheaţă. Am incercat să-l topesc, dar nu am reuşit decât să-i păstrez în timp amintirea frumoaselor noatre momente reci. A fost o iarnă lungă şi frumoasă.