„… şi ei înşişi n-au fost decât nimic!” 2 Împ 17:15

Ce grea constatare! Să se uite Dumnezeu la tine şi să spună că eşti doar nimic! Că te-ai luat după lucruri de nimic şi aşa ai ajuns şi tu! Că nu ai vrut să ştii de legământul părinţilor tăi cu El, de înştiinţările date de El.. Că ai copiat modul de viaţă al celor din jurul tău, deşi El îţi spusese să fii diferit!!! Aceasta era motivaţia  robiei. Aceasta e şi azi motivaţia. Nu! Nu asirienii ne robesc drept consecinţă a alegerilor noastre ci păcatul. Mult mai grea robie decât cea exterioară! Ce alegeri duc aici? Exact aceleaşi selectate cu litere italice mai sus din versetul 15 al capitolului 17 din 2 Regi. Alte verbe ce exprima cauza robiei lor: au păcătuit, s-au închinat la alţi dumnezei, au urmat obiceiurile neamurilor, au făcut pe ascuns împotriva Domnului lucrur care nu sunt bune, au slujit idolilor, n-au ascultat, au părăsit poruncile Domnului…. Oare câte verbe ni se potrivesc şi nouă? ce ne face să credem că dacă ei nu au scăpat noi vo avea o soartă mai bună? Şi maipresus, care e concluzia Domnului când se uită la noi? …