Vrăjitorul din Oz

de L. Frank Baum

Cartea este despre aventurile unei fetiţe numită Dorothea şi a unor prieteni de conjunctură: Sperie Ciori, Omul de Tinichea şi Leul cel laş. Cu toţii pornesc spre Oz pentru a-l întâlni pe marele vrăjitor despre care auziseră că poate să le împlinească orice dorinţă. Dorothea voia să se reîntoarcă acasă în Kansas la unchiul Henry şi mătuşa Em, Sperie Ciori dorea puţin creier, Omul de Tinichea o inimă, iar Leul  cel laş, curaj. Dincolo de firul epic, la recitirea de acum mi-au atras atenţia atât câteva citate pe care le voi reda mai jos cât şi simbolistica existentă. Cromatica, bine reaizată, defineşte diversele meleaguri străbătute de Dorothea şi prietenii ei: gri, verde, albastru, galben… Apoi prin temele şi  motivele existente  pot apropia această carte de structura basmului. Îm place ideea de prietenie care străbate această carte; loialitatea până la capăt, ajutorul necondiţionat pe care şi-l acordă personajele. Este, cred, un bun exemplu pentru orice cititor.

Nu voi face o exegeză literară. Mi-am propus doar să redau câteva spicuri şi să pun în lumină concluzia verii mele:  cărţile copilăriei sunt fascinante la orice vârstă. Nu creştem niciodată prea mult pentru a simţi că pierdem vremea citindu-le. De fapt niciodată nu pierdem vremea citind. Încercaţi să vedeţi, de nu mă credeţi pe cuvânt.

„- Cu toate acestea, spuse Sperie Ciori, eu am să cer creier în loc de inimă, pentru că un prost, nu ar şti ce să facă cu inima chiar dacă ar avea-o.

– Eu inimă voi cere, spuse Omul de Tinichea, pentru că mintea nu face pe nimen fericit, iar fericirea e lucrul cel mai de preţ pe lume.”

– ” Ele sunt într-adevăr laşe, dar asta numă face pe mine mai viteaz, şi atât timp cât mă voi şti laş voi fi nefericit.” (Leul cel laş)

– „Voi, oamenii care aveţi inimă, aveţi ceva ce vă îndeamnă să nu faceţi rău, dar eu nu am inimă şi de aceea trebuie să fiu cu luare aminte.” (Omul de Tinichea)

Tom Sawyer

Citiţi sau recitiţi Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain. E leac pentru descreţirea frunţilor în  zilele ploioase de august şi nu numai. Iată un fragment ce face cât toată reclama:

Mătuşa Polly încearcă în mai multe feluri să îl scoată pe Tom din starea de apatie în care se adâncise. Comandă un medicament numit Moartea durerilor. Tom după ce se împotriviseşte o vreme, se resemnează acceptând medicamentul mătuşii pe care îl turna într-o crăpătură a duşumelii.

” Într-o zi, Tom tocmai dădea crăpăturii porţia de doctorie, când se apropie de el motanul cel galben al mătuşii, torcând, privind cu jind linguriţa şi rugându-se să-i de şi lui să guste.

Tom îl preveni:

– Mă Peter, să n-o iei, dacă n-ai neaparată nevoie.

Dar Peter îi dădu a înţelege că avea neaparată nevoie.

– Eu zic să te gândeşti bine.

La care motanul răspunse că se gândise bine.

– Ei , dacă vrei cu tot dinadinsul, ce să-ţi fac, să-ţi dau, ca să nu zici că-s zgârcit, da’ dacă nu ţi-o plăcea, să n-ai nici o pretenţie: cum îţi aşterni, aşa dormi.

Peter încuviinţă cu un miorlăit. Tom îi căscă gura şi-i vărsă pe gât „moartea durerilor”. Peter sări în sus de doi metri, scoase un strigăt sălbatic de luptă şi se năpusti val-vârtej împrejurul camerei, pocnindu-se cu capul de mobile, răsturnând glastrele cu flori şi făcând o harababură nemaipomenită. După asta, se ridică pe labele dinapoi şi începu să umble ca la paradă cu capul într-o parte, strigând sus şi tare nepotolita-i bucurie. Apoi iar o zbughi, dând de câteva ori ocol camerei, răvăşind şi nimicind totul în cale. Mătuşa Polly intră tocmai la timp pentru a-l vedea executând câteva salturi duble, scoţând un chiot puternic de adio şi zburând prin fereastra deschisă, cu rămăşiţele glastrelor de flori după el. Mătuşica încremenise în prag, privind nedumerită pe deasupra ochelarilor. Tom se tăvălea pe jos, prăpădindu-se de râs.

– Tom, ce naiba are coiotul ăsta?

– De un’ să ştiu eu, mătuşico? îngăimă Tom printre hohote de râs.

– Doamne sfinte! De când sunt eu, n-am mai văzut una ca asta. Da’ ce-o fi având?

– Habar n-am, tuşă Polly, aşa fac pisicile când sunt vesele.

– Nu zău, aşa fac?

Acum Tom desluşi în glasul mătuşii ceva care-l neliniştea.

– Da, tuşică. Adică, aşa mi se pare.

– Daa, aşa ţi se pare?

– Îhî…

Între timp mătuşa se aplecase, iar Tom o pândea cu atenţie plină de îngrijorare. Când ghici ce o preocupa, era prea târziu.”  …

Restul, în volum! Lectură plăcută!

de-ale indienilor din „Ultimul mohican”

„Prietenii îşi datoresc adeseori viaţa unul altuia prin pustietăţi.”

„E mai bine să mori împăcat cu tine însuţi decât să trăieşti cu conştiinţa întinată.”

” … atât pentru tristeţe cât şi pentru bucurie există o margine.”

” S-ar putea scrie o carte în care (…) să se dovedească imprefecţiunea virtuţilor omeneşti şi să se demonstreze cât de uşor sentimentele cele mai generoase cum ar fi omenia şi curajul cavaleresc pot păli în faţa unor socoteli făcute cu inimă de piatră şi a interesului personal rău înţeles.”

„… istoria ca şi dragostea obişnuieşte să-şi învăluie eroii într-o aureolă plăsmuită.”

” Un prieten care ţi-a întors spatele poate face mai mult rău decât un vrăjmaş care urmăreşte deschis să te scalpeze.”

” Orice criză are un sfârşit şi din orice nenorocire tragem un învăţământ. „

„… omul îşi apreciază telentele în măsura în care sunt apreciate de alţii.”

… Şi nu doar pentru înţelepciunea lor merită citită cartea; între cele două coperte se ascunde o adevărată lecţie despre viaţa, cultura, tradiţiile şi superstiţiile indienilor, despre obiceiurile şi vitejia lor. Şi, Uncas, ultimul mohican, nu are cum să nu te impresioneze prin povestea lui. Sau poate vă va plăcea mai mult Ochi de Şoim? Sau Cora? Sau bunul Duncan Heyward, ori bătrânul Chingachgook? Indiferent de care vi se lipeşte coarda sensibilă a sufletului, citind veţi găsi mai mult de aventuri, veţi găsi un alt fel de viaţă şi veţi fi spectatori la acel ceva prin care cartea bate filmul!

ori PRINŢ, ori CERŞETOR

Variantă de compromis nu există, note distinctive însă, da! Acestea trădează de fapt cine  eşti. Hainele, gesturile, obiceiurile şi tadiţiile fiecărui „rang” sunt doar expresii fizice a esenţei. Dacă asemeni personajelor din romanul Prinţ şi cerşetor de M. Twain, faci schimb de îmbrăcăminte pentru a gusta din libertăţile celuilalt, ajungi, asemeni aceloraşi personaje să treci drept „nebun”, să fii tratat cu simpatie şi milă, iar ceilaţi să aştepte să te vindeci. Adică să îţi conformezi esenţa aparenţelor. Şi încă un adevăr ce derivă din aceeaşi lectură: nu te poţi bucura de privilegiile altora. Există un raport de echilibru între beneficii şi responsabilităţi. Nu ai cum să te bucuri de privilegiile unui prinţ şi libertatea unui cerşetor. Nu poţi să alegi ce-ţi place din ambele poziţii, eşti fie prinţ, fie cerşetor, dar nu amândouă!

spicuiri din MICUL PRINŢ

Avea dreptate Ade! Micul Prinţ nu e doar o carte pentru copii! Răsfoind-o azi m-am întrebat dacă elevii care o vor citi peste vară ( le-am recomandat-o la lecturi obligatorii) o vor înţelege. Nu mai ştiu câţi ani aveam la prima lectură, dar nu m-a impresionat prea mult.  Am auzit apoi pe alţii uşor trecuţi de vârsta copilăriei vorbind despre  ea iar acum, profesor conştiincios cum sunt, am luat-o de  pe raft împreună cu toate  lecturile pe care le dau elevilor, şi am răsfoit-o  pentru a o avea proaspătă în minte . Micul Prinţ s-a dovedit a fi mai mult de-o simplă lectură. Din când în când simţeam nevoia să mă opresc din citit şi să discut cu Ben, prieteneul meu cel mai bun şi în materie de cărţi, despre câte-un citat. Voi scrie mai jos doar câteva din cele ce mi-au plăcut.

” Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)”

” Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat importante. Ei nu vă întreabă :”Ce sunet are glasul lui? Care e jocul lui preferat? Face el coleţie de fluturi? Ci întreabă „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte?Cât câştigă tatăl lui? …”

” E un lucru trist să uiţi un prieten.Nu toata lumea a avut un prieten. „

” Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. Autoritatea se bizuie înainte de toate pe raţiune.”

” A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l  judeca pe altul. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie înseamnă că eşti înţelept.”

” … descoperi un drum. Iar drumurile toate duc spre oameni.”

” Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.”

Ps.

Şi relaţia cu floarea lui e de-a dreptul specială.