de L. Frank Baum
Cartea este despre aventurile unei fetiţe numită Dorothea şi a unor prieteni de conjunctură: Sperie Ciori, Omul de Tinichea şi Leul cel laş. Cu toţii pornesc spre Oz pentru a-l întâlni pe marele vrăjitor despre care auziseră că poate să le împlinească orice dorinţă. Dorothea voia să se reîntoarcă acasă în Kansas la unchiul Henry şi mătuşa Em, Sperie Ciori dorea puţin creier, Omul de Tinichea o inimă, iar Leul cel laş, curaj. Dincolo de firul epic, la recitirea de acum mi-au atras atenţia atât câteva citate pe care le voi reda mai jos cât şi simbolistica existentă. Cromatica, bine reaizată, defineşte diversele meleaguri străbătute de Dorothea şi prietenii ei: gri, verde, albastru, galben… Apoi prin temele şi motivele existente pot apropia această carte de structura basmului. Îm place ideea de prietenie care străbate această carte; loialitatea până la capăt, ajutorul necondiţionat pe care şi-l acordă personajele. Este, cred, un bun exemplu pentru orice cititor.
Nu voi face o exegeză literară. Mi-am propus doar să redau câteva spicuri şi să pun în lumină concluzia verii mele: cărţile copilăriei sunt fascinante la orice vârstă. Nu creştem niciodată prea mult pentru a simţi că pierdem vremea citindu-le. De fapt niciodată nu pierdem vremea citind. Încercaţi să vedeţi, de nu mă credeţi pe cuvânt.
„- Cu toate acestea, spuse Sperie Ciori, eu am să cer creier în loc de inimă, pentru că un prost, nu ar şti ce să facă cu inima chiar dacă ar avea-o.
– Eu inimă voi cere, spuse Omul de Tinichea, pentru că mintea nu face pe nimen fericit, iar fericirea e lucrul cel mai de preţ pe lume.”
– ” Ele sunt într-adevăr laşe, dar asta numă face pe mine mai viteaz, şi atât timp cât mă voi şti laş voi fi nefericit.” (Leul cel laş)
– „Voi, oamenii care aveţi inimă, aveţi ceva ce vă îndeamnă să nu faceţi rău, dar eu nu am inimă şi de aceea trebuie să fiu cu luare aminte.” (Omul de Tinichea)
Chrina 
este super