Arhive pe categorii: Din 2010

Bucurie de Crăciun

E chiar mâine Ajunul, ah cât l-am așteptat și  cât de repede a venit iar! Dar câtă bucurie mi-aduce și-n acest an! E ca și cum aș fi încă de-o vârstă cu ai mei copii și aș aștepta nerăbdătoare programul, colindul, cadoul. Vremea? Aș avea vreo câteva obiecții la acest capitol, dar e Crăciunul și mă abțin.

De unde vraja sărbătorii? Deunăzi aș fi zis că i-o dă ninsoarea pufos așternută sub pașii colindătorilor, dar în ultima vreme ea vine fie înainte, fie după colind și Crăciunul nu a pierdut nimic din miraj. Deci nu! Nu ninsoarea dă famec, nici luminile, nici refrenele de colinde ce se aud de peste tot, nici brazii împodobiți ci … bucuria!

Crăciunul e cu siguranță sărbătoarea cea mai plină de bucurie din câte există. Hristos născut în iesle, esența sărbătorii, face ca tot efortul nostru să merite. Multele repetiții sunt doar etape în a-I dărui Lui un cadou perfect. Și atunci repetăm cu bucurie! Despre El e vorba în orice melodie și Lui îi închinăm, așa ca magii, tot ce-avem.  Și gătim cu bucurie în preajma Crăciunului, facem curățenie cu bucurie și suntem mai bucuroși de oaspeți ca oricând.

Să aveți un Crăciun fericit, plin de esență. Bucurați-vă și colindați cu toată inima. Dar nu vă mulțumiți cu nimic mai puțin, nu vă opriți pe drum. Fiți siguri că ați ajuns la ieslea Lui și de dragul Său etalați în dar aur, smirnă și tămâie, sau orice I-ți fi dăruind.

Hristos s-a născut! Bucurați-vă!

Colindul meu preferat!

Tocmai am primit de la un amic( mulțumesc D. ),  linkul  colindului pe care îl îndrăgesc de când l-a compus și cântat prima oară Chris ! Nu știu ce mă farmecă la piesa asta, versurile, linia melodică, vocea lui Chris, combinația acestora … Știu însă că abia aștept să vină vineri să-l ascult live la betania interpretat de compozitor! Haideți și voi la seara de colinde, de la orele 18.00!

 

Dar, ce dar se potrivește?

Voi cum obișnuiți? Luați daruri celor dragi de Sărbătoarea nașterii Domnului?

Personal consider această idee (importată de la americani, după cum o cataloghează unii) ca fiind una insiprată. E frumos să dăruiești, e mai ferice chiar decât să primești. Moșul dăruiește în multe locuri frecventate de copiii mei ( nimic de obiectat, decât că el se alege cu recunoștința, iar eu cu factura. Dar, las, fie și el ”Moșul” pe scenă, că și așa i-s numărate zilele, parcă văd că la anul va trebui să șușotim cu Raissa pentru a nu desconspira secretul mezinei.) Acasă însă, sub pom, darurile cele mai importante de Crăciun sunt de la ”mami și tati”, iar anul acesta vor pune și ele acolo un dar ( desigur, cu atenta îndrumare a unui părinte).

Am argumentat ideea dăruiri, am prezentat și metodologia faptei. Rămâne întrebarea: ce să dăruim? Ce se potrivește celor dragi? Pe ce criterii alegem darul? După volum (așa, tipic românește, să izbească privirea, să fie nevoie de ajutor pentru a-l duce)? După necesitate? – luăm la o adică un set de farfurii că am văzut că aveau numai unul, și acela incomplet? După preferințele noastre? Ceva simbolic? Ceva scump? Ceva ieftin?

E o adevărată artă să alegi un dar. Cred însă că mai presus de cadoul în sine stă gestul ce l-a determinat: cineva te prețuiește atât  încât a ales să caute ceva, a cumpărat, a ambalat și a dăruit. Aici e valoarea gestului, nu ce scrie pe spatele darului!

Ah, da! Se mai pot dărui lucruri primite de la alții care oricum nu ne plac. Ce urât obicei!!

 

Explicație

Vă rog scuzați-mi lipsurile! Știți, mă simt ca roata aia mare de cașaval din care toți iau cât pot, fără să ofere nimeni ceva înapoi dar îl judecă pentru găuri. Of, of epuizarea asta!

ANIversările

Anii … îi sărbătorim cu sârg de câte ori sunt marcaţi în calendar. Îi credem ai noştri şi-i risipim crezând că ni se cuvin de drept. În fapt nici una din zilele ce îi formează nu ne aparţine. Uşori ca amintirile se duc în acelaşi ritm indiferent de i-am mai ţine ori de i-am lăsa. Nimic din frumuseţea tortului aniversar nu le perturbă ritmul. Liniştea trecerii lor contrastează adesea tumultul nostru.  Frumuseţea lor e de fapt frumuseţea cu care trecem prin ei,  şi urmele lor sunt  urmele noastre. Dar anii, ei, nu sunt ai noştri. Aşadar,  nu câţi ani ai, ci cum ţi-s ei e mai adecvat să întrebi.

Mereu m-a uimit cât de buni suntem în a organiza vieţile celor din jur şi ce mult eşuăm când vine vorba de ale noastre. Dar câte scuze găsim şi ce de motivaţii inventăm pentru a acoperi neputinţa de a fi ce ne dorim! Aniversările nu sunt rele! Ar trebui să fie măcar ele un prilej de bilanţ şi de autoanaliză. Destul plănuim pe mâine tot restul. Anii trec netulburaţi printre toate baloanele, lumânările, florile şi darurile noastre. Căci nici aniversarea în sine nu e importantă. Omul pe care-l sărbătorim sporeşte farmecul zilei respective.

Deci aniversările sunt doar porţile prin care ne vedem anii trecând. Să luăm aminte la urmele ce rămân şi să nu uităm să zâmbim, să iubim, să dăruim şi mai ales, să nu uităm SĂ TRĂIM !

PS.

La mulţi ani Natalia dragă, bucuria mea de patru ani încoace!!!

Mulțumire

(… schiță pentru diseară)

Adesea mulțumirile mele arată spre mine, nu e bine!  Altcineva e sursa a tot ce sunt eu și Lui îi mulțumesc. Și nimic din ce El îmi dă nu merit, și pentru asta sunt mulțumitoare. Tot ce e bun și frumos în viața mea, e dragostea Lui, e mâna Lui, e inima Lui. Și sunt mulțumitoare că El mă iubește așa cum sunt, și mă ajunge oriunde aș fi. Probabil e Persoana pe care am dezamăgit-o cel mai mult, în dragostea mea reală  i-am promis  adesea că voi fi acolo unde mă vrea, că voi muta și munții la cuvântul Său, dar în omenescul și inconsecvența mea am respectat puțin! Cu toate astea nu renunță la mine. Dincolo de material (atât de puțin importanta latură materială a vieții) sunt atât de mulțumitoare că îmi umple sufletul zi de zi. Sunt recunoscătoare că El este mereu ”Cel ce sunt” indiferent cine sunt eu.

Adesea ne împotmolim în clișee și nu lăsăm inima să învețe a fi mulțumitoare cu adevărat. Rostim vorbe goale, lipsite de semnificație dar care se potrivesc perfect decorului mulțumirii. Prea des uităm să trăim mulțumirea și prea des devenim noi centrul vieții noastre. Cum să nu fim recunoscători că în ciuda acestor lucruri El ne face onoarea de a ne primi cântecul, de a ne asculta ruga …